bansaraba
Membru Gold
 Inregistrat: acum 16 ani
|
|
Nu-i chiar romanesc, ca-i unguresc. Numai ca s-a facut o versiune si in limba romana (printre altele), cu actori romani.
Lisette Verea, care joaca aici rolul lui Mary, va aparea 13 ani mai tarziu in filmul fratilor Marx "O noapte in Casablanca".
Iata ce scria regizorul Jean Mihail in cartea sa "Filmul romanesc de altadata":
După īntoarcerea luca de la Viena, īn 1923, nevăzīnd vreo perspectivă de a realiza aci un film, mă angajasem īn compania teatrală "Bulandra", unde am activat timp de un an şi jumătate, jucīnd adesea īn regia lui Tony Bulandra. Şi iată că, 14 ani rnai tīrziu, avearn să-I dirijez pe fostul meu director Tony Bulandra, īn filmul Trenul fantomă, pe care l-am realizat īn studioul "Hunnia" din Budapesta. Era īn primăvara lui 1933... Liniştea care se abătuse asupra producţiei naţionale de filme īncă mai persista... De aproape doi ani nu lucrasem nimic. Īncercări, cīrpeli, dar nici un film...
Şi iată că īntr-o zi sīnt chemat de către direetorul reprezentanţei lui "Metro-Goldwyn", care mă anunţă că doi emisari ai studioului "Hunnia" din Budapesta mă caută pentru un film romānesc! Era vorba de a realiza o versiune romānă, paralel cu versiunea maghiară, a filmului Trenul fantomă, după o piesă engleză de Rindley, ce se jucase de curīnd cu succes şi la Bucureşti. Filmul, īn versiunea romānă, trebuia īnsă teminat īn două săptămīni, adică īn pauza dintre două producţii ale studioului. Era un lucru extrem de greu, dar cine mai stătea să se gīndească la asta, cīnd mi se oferea prilejul minunat de a filma din nou, īntr-un studio modern? Īntrevederea cu cineaştii maghiari s-a terminat repede prin semnarea unui contract.
Scenariul filmului īl scrisese un cunoscut scenarist maghiar, Noti Karoly. Pentru textul versiunii romāneşti am făcut apel la colaborarea draluaturgului Victor Eftimiu. El ne-a īnsoţit la Budapesta şi a rămas alături de noi īn tot timpul realizării filmului, dăruind dialogului o prospeţime şi un interes ce depăşeau originalul. Timpul atīt de măsurat pe care l-am avut pentru pregătirea filmului nu mi-a īndăguit să īnjghebez distribuţia aşa cum aş fi dorit-o. Două roluri importante: actriţa Mary şi şeful gării, pe care vroiam să le īncredinţez Elvirei Godeanu şi lui G. Timică, n-au putut fi deţinute de aceşti excelenţi actori, deoarece amīndoi erau reţinuţi tocmai īn acea perioadă de activitatea lor teatrală. Īn sfīrşit, cu o echipă artistică īn fruntea căreia se aflau Tony Bulandra şi G. Storin, am păşit pragul marelui studio maghiar şi am pornit la realizarea acestui film, care m-a pasionat, pentru că avea un subiect nou, neobişnuit īn tematica producţiilor noastre de pīnă atunci un film poliţist.
Īmi amintesc că studioul maghiar avea īncă de pe atunci instalaţii moderne, că aparatele de filmat şi cele de īnregistrare sonoră erau de cea mai recentă fabricaţie, că personalul "de meserie" cum se spune era disciplinat şi muncitor. Prezenţa maeştrilor scenei romāneşti Tony Bulandra şi Gh. Storin īn faţa aparatului de filmat a stīrnit admiraţia, atīt a personalului de pe platoul de filmare, cīt şi a actorilor şi a regizorului versiunii maghiare, Ludovic Lazar. Colaborarea mea cu aceşti doi mari actori īmi răscoleşte īn amintire unda unei calde recunoştinţe si mă face să verific adevărul că un artist, cu cīt ajunge, prin forţa talentului său, pe o treaptă mai īnaltă a artei, cu atīt e mai disciplinat, cu atīt e mai răbdător īn muncă, cu atīt e mai pasionat şi grijuliu pentru creaţia lui...
Tony Bulandra! Nu pot uita vocea lui admirabilă, vocea aceea plină, sonoră, cu inflexiuni ademenitoare, cu vibraţiuni profunde, care bubuia ca o furtună sau unduia ca un zefir ce tulbură oglinda unei ape... Toată măiestria regizorului, toată frumuseţea decorului nu mai valorau nimic atunci cīnd Tony īmbrăca haina marchizului de Priola, costumul lui Prometeu sau fracul lui Kean ! Dar cum să fac bilanţul unei atīt de bogate activităţi teatrale, a acelui impresionant număr de roluri, īn care Tony Bulandra a īntruchipat suferinţele şi dragostea omului, speranţele şi triumful lui? A juca īnsă īn film era pentru el un lucru nou. Căci a juca film īnseamnă a juca īntr-o lume īn care actorul e asediat de pretutindeni de probleme tehnice, de care nu poate scăpa. Din momentul cīnd apare pe platoul de filmare mersul lui e limitat ca īntr-o cuşcă, distanţa mişcării e īnsemnată cu creta, vocea īi este controlată prin microfon iar imaginea lui nu poate fi văzută decīt atunci cīnd respectă limitele prescrise. Dar Tony nici īn film nu s-a dezminţit! El se mişca īn faţa aparatului de filmat cu siguranţa şi experienţa unui vechi şi experimentat actor de cinematograf!
[...]
Acţiunea filmului Trenul fantomă se petrecea īn America, īntr-o gară pierdută, uitată de Dumnezeu la o frontieră... Un expres trece īn goană...
Unui călător, care priveşte distrat şi visător prin fereastra vagonului, īi ia vīntul pălăria de pe cap. Desperat că şi-a pierdut-o, el trage semnalul de alarmă. Trenul se opreşte. CăIătorii, nedumeriţi şi neliniştiţi un moment, urmăresc cu privirea pe curiosul călător care aleargă īn căutarea păIăriei. Īn sfīrşit, trenul porneşte din nou, dar cīnd ajunge la staţia de legătură se constată că garnitura plecase īntre timp. Spre desperarea lor, călătorii sīnt astfel obligaţi să rămīnă o noapte īn această gară, pīnă la trecerea trenului următor. S-a īntunecat de-a binelea şi o ploaie torenţială īncepe să cadă. Toată lumea se refugiază īn sala de aşteptare. Şeful staţiei, un om straniu, le vorbeşte despre blestemul ce apasă asupra acestei gări noaptea, strigoii vin aci să se plimbe, iar un tren fantomă trece īn goană. "Cine vede trenul fantomă, moare". Călătorii īl ascultă, īngroziţi.
Un ceas bate ora 11... Deodată, uşa sălii se deschide şi şeful staţiei cade mort īn mijlocul călătorilor. Apoi se aude un ţipăt sfīşietor şi o femeie nebună, cu privire halucinată, intră ca o furtună īn sala de aşteptare şi se repede la unul din călători un doctor pe care īl imploră s-o scape, pentru că aude zgomotul trenului fantomă, pe care īl conduce moartea şi care se apropie din ce īn ce mai mult... Nimeni dintre cei de faţă nu vrea să creadă că ar fi posibile asemenea absurdităti. Dar un şuierat de locomotivă īi īngheaţă. Un tren trece, năpraznic. Fantome bizare se zăresc prin dreptul ferestrelor, mīini nevăzute sting luminile, uşile trosnesc din ţīţīni şi se deschid singure... Fiecare zgomot măreşte groaza călătorilor. Singur Moresson, călătorul care īşi pierduse pălăria, e calm şi face glume. Şi cum, īntre timp, cadavrul şefului gării dispăruse din sală, Moresson care e de fapt un detectiv īncepe să-şi dea seama că aici se petrece īntr-adevăr ceva "necurat". Asa că īn momentul cīnd doctorul vrea să părăsească sala de aşteptare, Moresson, sub ameninţarea revolverului, īl opreşte.
Acum misterul īl pasionează din ce īn ce mai mult şi vrea să-I lămurească. Bănuiala lui prinde contururi precise. "Trenul fantomă", nu e decīt un tren īncărcat cu arme, pe care nişte contrabandişti, ai căror complici sīnt aici īn sala de aşteptare, vor să-I trimită peste frontieră. Şi ducīnd pīnă la capăt, sub īnfăţişarea de călător naiv, jocul său dublu, Moresson prinde contrabandiştii şi spulberă, cu acest prilej, şi legenda gării cu Trenul fantoma...
Interpreţii filmului au depus o muncă uriaşă, pe nerăsuflate, pentru a duce filmul la bun sfīrşit īn scurtul tirnp de care dispuneam. Făceam pauză doar o jumătate de ceas, pentru masa de prīnz, şi apoi lucrul continua pīnă noaptea tīrziu. Prin dragostea lor de muncă, ei m-au ajutat să termin filmul chiar īnainte de termenul fixat. Īn zorii celei de a unsprezecea zi de lucru, după ce am filmat ultimele planuri ale unei scene dintre Tony şi Storin, maşiniştii şi electricienii maghiari care au lucrat cu noi au apărut cu braţele īncărcate cu liliac īnflorit, pe care l-au depus īn mīinile celor doi interpreţi...
Atīt Tony Bulandra cīt şi G. Storin acest mare actor a cărui personalitate produce şi astăzi o atīt de covīrşitoare impresie asupra tinerilor actori au uimit prin interpretarea lor pe toţi tehnicienii studioului. Şi simpatia acestor oameni s-a arătat fără rezerve şi faţă de ceilalţi interpreţi: Dida Solomon-Calimachi, actriţa cu temperament clocotitor, excelenta comediană Renee Annie, Marcel Enescu, Lisette Verea, Stroe Atanasiu şi Theodor Păunescu.
Fotografia filmului a fost semnată de operatorul-şef al studioului "Hunnia", Ştefan Eiben, un artist al umbrei şi luminii, care prin imagini de contrast, cu detalii temeinic studiate, a scos īn evidenţă īn mod pregnant atmosfera de groază a acţiunii. Īnregistrarea sonoră, cu aparatele "Tobis-Klang", a fost făcută īn perfecte condiţiuni de către inginerul Francisc Lohr.
Premiera fimului Trenul fantomă a avut loc la cinematografele "Capitol" şi "Roxy" la 11 septembrie 1933. Consecvent aceluiaşi principiu de a lăsa pe alţii să judece rezultatele muncii mele, citez din aprecierile făcute asupra acestui film numai un singur pasaj, cules din cronica publicată de ziarul "Voinţa": "Trenul fantomă a fost zămislit īn condiţiuni de o vitregie īnspăimīntătoare, īn mai puţin de zece zile, cu un subiect static de la care trustul comanditar nu vroia să abdice sub nici un pretext şi cu o interpretare asupra căreia regizorul n-a putut formula nicio sugestie. Şi totuşi, filmul, fără să fie un cap de operă, a marcat īn evoluţia noastră cinematografică o etapă asupra căreia insistenţele s-ar fi cuvenit să fie mai frecvente şi mai sincere." (27 noiembrie 1933. Lorin Firu: "Un regizor despre care ar trebui să se vorbească mai mult şi mai bine") |
Modificat de bansaraba (acum 15 ani)
_______________________________________
Atentie: Pentru fisierele urcate pe Rapidshare.de s-ar putea sa nu se vada codul de trei litere daca navigati cu Firefox. Incercati cu Internet Explorer sau altceva.
|
|
Thanks!
